miercuri, 22 ianuarie 2014

PENTRU TINE MAN!




PENTRU TINE MAN!

Este-o poezie pentru tinerii
Ce fără-ndoială, nu ştiu a trăi;
Şi niciodată frate, nu gândesc prea bine
Ei condamnă lumea, pe mine şi pe tine.

Acei golani ce stau pe stradă
Şi cu pasiune, trag din ţigară,
Fără inhibiţii, se laudă cu-n joint
Ajunşi pe la spital, încep şi te mint.

Şi sub influenţă, se cred şmecheri mari
Le pui câte-o-ntrebare, dar în zadar!
Şi stau în perfuzii de rău ce le este
Ei te tot înjură, tu le faci un bine.

Abea după un ceas poţi vorbi cu ei
Şi afli în sfârşit ce-a tras pe nas şi hei!
Ghici frate ce promite ăsta
Că de azi cu iarba, gata!

Dar nu trec două luni şi băiatu revine
Şi fără să ştie se-nfoaie la mine,
Eu las să treac-o oră să-i amintesc
Că şi uitarea-i un lucru firesc.

Dar băiatul de pe pat are-o problemă;
Cum să rezolvăm această dilemă?
Eu susţin din nou o idee a mea
Omul susţine că-i doar narghilea.

Mai spune pe urmă „consum etnobotanice”
„Dar nu credeam că-mi va fi rău frate”!
Şi are un istoric de-l compătimeşti
Dar argumentele te cam scârbesc.

Beatrice Lohmüller

22 ianuarie 2014

marți, 21 ianuarie 2014

PIERDUTĂ





PIERDUTĂ

Când te-am văzut întâia oară
Ştiam că nici n-ai să mă vezi,
Am vrut să-ţi zic de prima dată
Dar ştiam că n-ai să crezi.

Şi zile-n şir te-am tot privit;
Tu ţi-ai văzut de drumul tău,
Eu te-am admirat, eu te-am iubit
Am aşteptat pribeag mereu.

Şi-apoi am început să caut
Un moment puţin mai bun,
Să-ţi zic şi să-ţi ascult glasul
Cănd ai fi spus că sunt nebun.

Dar uneori era prea cald
Şi trupul tău mai dezvelit
Din nebunul ce eram
M-a făcut să fiu timid.

Mi-am zis apoi: nu mai aştept!
Vroiam să stăm de vorbă;
Discret să fiu dar şi concret
Dar a-nceput să plouă!

Şi n-am putut să cred atunci
Cum tu păreai ca o fetiţă
Fugind prin ploaie fără papuci
Eu, n-am avut să îţi fi dat umbrelă.

Şi nici aşa nu am putut
Să te opresc să-ţi zic ceva
Căci tu ai fugit cum ai putut
În schimb pe mine mă ploua.

Şi a mai fost o seară când
Cu fulgi mari frumos ningea,
Am fost mai hotărât atunci
Să apar în calea ta.

Şi cum îmi număram eu paşii
Călcând voios ale tale urme,
Îmi închipuiam deja copii
Strigând cu drag al tău nume.

Eu nu ştiu de-au trecut minute
Cât am vorbit în gândul meu,
Când curajos grăbeam spre tine
Era un domn la braţul tău.



Beatrice lohmüller
21 ianuarie 2013


luni, 20 ianuarie 2014

DE CE TU DA ŞI EU NU?





DE CE TU DA ŞI EU NU?
De ce ne-am născut?
Şi înainte de asta
Ce nume am avut?
Si ce legătură avem cu lumea?
Aş vrea să trăiesc
Pentru că-mi place;
Dar văd că mereu reuşesc
Numai ce-mi displace.
Vreau să mă bucur de viaţă!
Dar nici că pot!
Rutină-i la lucru şi-acasă
Părul din cap aş vrea să mi-l scot!
Unii visează şi fac ca în vis,
Alţii muncesc să poată trăi.
Şi pentru ce trăim? Mi-am zis
Dacă n-avem cum nici a grăi.
De ce trăim laolaltă
Dacă suntem diferiţi?
De ce mereu noi dăm socoată
Iară alţii sunt scutiţi?
De ce mâncăm aceleaşi lucruri
Ce ne costă-aceiaşi bani?
De ce doar tu mereu te bucuri
Iar eu sufăr de mulţi ani?
Şi ce-ai fost tu în altă lume?
Vii din alt bob de pământ?
Eu nu ştiu să fi avut vreun nume,
Dar tu te ştii cu nume Sfânt!
http://creatieproprie.wordpress.com/
http://versurisipoezii.blogspot.ro/
Beatrice Lohmüller
20 ian. 2014

luni, 6 ianuarie 2014

CÂND STELE CAD


CÂND STELE CAD


Când cerul este plin de stele
Şi când sufletul ţi-e plin
De iubire şi de acele
Sentimente ce devin
Tot mai dureroase parcă;
Te reţin mii de dorinţe,
Căci ai o inimă legată
De trup, de suflet şi de vise.

Când mii de stele te privesc
Şi inima ţi-e liniştită,
Când cade-o stea, e nebunesc!
Dar pune-ţi o dorinţă!

Nu renunţa la a visa!
Şi crezi în însuşi visul!
Ia în mână steaua ta,
Căci ceru-i paradisul!


Beatrice Lohmüller

6 ian. 2014

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

IUBIND NIMIC

 https://www.facebook.com/photo.php?fbid=110884938922166&set=a.110884545588872.17175.100000019823453&type=3&theater


IUBIND NIMIC

Oare ce fel de zile mai vin?

Atunci când ai buzunarul plin
Pot să fie bune, rele
Vei ţine pasul cu ele.

Şi-n orice ceas de-ar fi să pleci
Şi chiar de nopţile sunt reci
Tu nu te temi de nimic
Poate de moarte un pic.

Dar şi să mori ţi-ar fi uşor
Căci de viaţă nu ţi-e dor
Tu ai trăit bine
Ai avut pâine.

Când ai vrut să pleci prin lume,
Nimic nu te-a oprit pe tine;
Cu un bilet de avion
Te-ai făcut un domn.

Cu prea mulţi bani te-ai lăfăit
Şi tu pe nimeni n-ai iubit;
Banii te-au stricat
Viaţa ţi-au luat!

Şi acum pe la sfârşit vei fii-ntrebat:
„Omule ce-aştepţi să mori, oare-a meritat”?
Dar nu vei şti ce să răspunzi
Căci doar acum te-ai deşteptat!

Beatrice Lohmüller
3 ian. 2014