DE CRĂCIUN

DE CRĂCIUN

In seara de Crăciun

Cu bradu-mpodobit

Te asteptăm Isuse

Copile, mult iubit!

Te naşti în casa noastră

Te naşti şi-n casa lor,

Vei fii Tu pacea noastră

Şi Vei fii şi-alor!

Sub bradul împodobit

Sunt daruri pentru toţi,

Să Vii la noi acasă!

Să Vii căci ştiu că poţi!

Iartă-ne păcatele!

Şi noi iertăm pe alţii;

Adu-ne mântuire

Şi-ai grijă de copii!

Cad afară fulgi de nea

Şi cerul e-nstelat,

Ingerii din ceruri cântă:

„Mesia E-mpărat”!

O Isuse prunc născut!

Tu aduci Crăciunul,

Cu patul cald şi pregătit

Ne-nvăluie Ajunul.

Şi ne-am rugat necontenit

Mereu ne-Ai ajutat!

Tu ne-Ai iertat şi Ne-ai iubit

Deşi, n-am meritat!

Şi-ţi suntem recunoscători

Căci viaţa Tu ne-Ai dat,

Pentru noi tu Te-ai născut

Ai murit şi-Ai înviat!

An de an ne amintim

Cum prunc Tu Te-ai făcut

Şi-n suflet astăzi simţim

Cum iarăşi Te-ai născut!

Primeşte o Isuse Doamne

A noastre rugăciuni!

Şi Te rugăm Ajută-ne

Să fim puţin mai buni!

Cu gând curat în pat mă culc

Şi spun o rugăciune,

Frumos colind din cer ascult

E- „Leru-i Ler” Isuse!

23 dec. 2013

Beatrice Lohmüller

LOC DE PACE

LOC DE PACE

Atâtea flori şi-atâta linişte

Într-o grădină fără nimic;

Sunt prea multe suflete

Oameni ce cândva au amuţit.

Nici unul nu vorbeşte

Şi nimeni nu mai râde;

E numai o grădină

Locuită de-un părinte.

Ai vrea să-i mai vorbeşti

Şi să îţi mai zâmbească.

Tu poţi să spui orice,

Dar nu-i poţi lua acasă.

Ai vrea să mai rămâi,

Ai vrea să-i iei cu tine

Şi în prezenţa nimănui

Mai plângi puţin în tine.

Pietre albe, pietre negre,

Flori în sute de culori,

Cruci ce poartă a lor nume

Cer ce plânge al lor dor.

Şi suflă cu putere vântul

În ochii tăi înlăcrimaţi

Şi-o salcie sărută creştetul

Celor mai demult plecaţi.

Mai stai puţin şi vrei să pleci,

Îţi pare cripta prea murdară;

E-o poză ştearsă dar îi vorbeşti

Şi-ai vrea ca mama să apară.

 Spui deja că pleci deşi te doare

Şi promiţi că ai să revii,

Îţi tremură vocea şi picioarele

Şi să li te-alături ţi-ai dori.

Aşa tăcut e locul lor!

Şi-n suflet vei avea tăcere!

Doar roagă-te cu dor,

Pierderea e cruntă dar-

durerea va trece.

 8 decembrie 2013

Beatrice Lohmüller

VREMURI TRECUTE

VREMURI TRECUTE

Era vară când coarda noi săream
Şi de la sărituri aveam febră musculară;
Eram deja prea mari dar „scunsa” noi jucam,
Şi „badminton” jucam chiar de era seară.

Părinţii ne strigau dar noi mai rămâneam;
Pe-o bancă-nghesuiţi încăpeam cu toţii,
„Flori, fete şi băieţi” pe la sfârşit jucam
Şi băieţi mai mari, ne făceau cu ochii.

De dimineaţă însă cu toţii ne-adunam
Şi povesteam mereu de ieri şi-alaltăieri,
Pietre bune aveam când „şcoala o săream”,
Şi vara o iubeam fiindcă eram liberi!

Noi ne bucuram în prag de-a-ncepe şcoala;
Caiete liniam şi le puneam coperte,
Pentru o toamnă lungă cu toţii eram gata
Nu ştiam atunci că azi vorbi-vom de-o poveste!
2013

Beatrice Lohmüller

VIAŢA MERGE ÎNAINTE

VIAŢA MERGE ÎNAINTE

Iată-mă! Am revenit ca din mormânt!
Şi sunt ca o fantomă;
Credeai că nu mă mai întorc nicicând,
Că poate sunt prea laşă.

Ce am pierdut demult, rămâne amintire
Şi ne-am uitat, ne-am înstrăinat,
Parcă nici nu pare să fi fost iubire!
Dar nu a fost nimic, căci nu m-ai căutat.

Ar fi târziu să te gândeşti să mai ceri o şansă.
Nu visa, nu mai spera, şi nu mă căuta!
Pentru tine azi nu este speranţă
Rămâi cum eşti, nu suferi, ai grijă de viaţa ta!

Nu-mi pare rău că nu te-am ştiut nicicând cu-adevărat!
Mă bucur că nu ne leagă amintiri şi nici jurăminte!
Şi-mi este mai bine, că eu deja te-am şi uitat,
A fost enorm de greu, dar viaţa merge înainte!

2012

Beatrice Lohmüller

VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ

VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ

A mai căzut o stea şi s-a mai dus un suflet;
Inima care s-a stins, un suflet al meu,
Nu va mai avea iubire, nu va vedea vreun zâmbet,
S-a dus departe, şi am rămas numai eu.

Este foarte frig aici şi-atât de întuneric!
Unde sunt oare? De ce nu mă trezesc?
Mi-e teamă de Iadul care este veşnic!
Şi poate Raiul e doar un vis omenesc.

Poate sunt într-un sicriu şi voi muri aici!
Nu am greşit atât aşa de crunt să mor
Sufocat în pământul negru şi greu de aici!
Nu vreau în Iad! Am fost un luptător!

Dacă visez, vreau să se sfârşească!
Dacă am murit, cer să fiu iertat!
Vreau să cunosc Raiul -lumea Ta cerească!
Şi sufletu-mi se roagă să fie salvat!

A fost doar un vis urât şi trece;
Curând poate am să mă sting şi eu;
Nu voi veşnici în Iadul rece
Ştiu că Dumnezeu iartă mereu!
2011

Beatrice Lohmüller

VARA

VARA

Vara vine cu miliarde de lumini
Şi noaptea licuricii joacă-n horă;
Ea cu căldura sfidează din plin,
Plăcutul anotimp, copiii îl adoră.

Dar cui nu-i place vara? Cu apele-i calde...
Şi cine nu iubeşte noaptea înstelată?
Când cauţi pierdut pe cer doar doua care,
Dar sutele de stele, par c-apar deodată.

 

Luna sângerie veghează peste ape,
În Deltă, pescăruşii se răcoresc niţel;
Şi păsărelele cele mai însetate
Îşi umezesc ciocul în apa de nichel.

Zorii zilei se arată în multele culori
Şi cerul pare a fi ca într-o poveste!
E-atât de frumoasă vara chiar şi cu ploi!
Dar până la toamnă, mult nu mai este.

Razele firbinţi apa o-ncălzesc
Iar copilaşii asta mult adoră;
În ştranduri fericiţi se bălăcesc
Şi vara le este mai dragă într-o oră.
2013

Beatrice Lohmüller

TINERI REBELI

TINERI REBELI

Vouă –ce sunteţi mai tineri ca noi
Nu vă pasă nici de carte
Iar de istorie sunteţi departe
Şi vă veţi pierde, vai de voi!

Nu ştiţi să scrieţi şi faceţi greşeli,
Dar găsiţi scuze mereu;
Vă plângeţi că vă este greu
Voi sunteţi tineri, rebeli.

Mulţi dintre voi sunt „duşi cu pluta”
Scuzaţi vocabularu'!
E-al vostru adevăr macabru
Dar vouă vă este totuna!

Nu vă pasă de prostie
Dar o dovediţi!
Şi de „belele” nu vă feriţi
Şi ruşinea parcă-i mândrie!

Şi altora le-o fi ruşine
Când vine vorba de români;
Că fură ca ţiganii, parcă-s păgâni!
Unde-ai ajuns române, Romanie!

Cu plaiurile-ţi minunate
Şi majestuasele-ţi cladiri
Vor scrie-n istorie alte povestiri
Dar mândria-ţi va fi departe!
2013

Beatrice Lohmüller

TE DORESC!

TE DORESC!

Ah! Câtă dorinţă ascunde privirea ta!
Cât ţi-ai dorit să îţi şoptesc iubirea mea;
Şi buzele uscate, să atingă obrazul tău
Şi dacă eşti trist, să plângi pe umărul meu.

Şi inima ta să bată numai pentru mine,
Cu mâna tremurând atinge-mă iubire!
Şi degetul, pe pe buze, s-alunece uşor
În braţe să mă iei, să mă alinţi cu dor!

Aşa mult te iubesc, şi-atât de mult eu vreau
Cu tine să rămân, alături eu să-ţi stau!
Inima mea tristă joacă feste când te văd
Fă ceva cu ea, că viaţa mea-i prăpăd!

Vreau să te privesc de-aproape, alintă-mă!
Mi-e teamă fără tine, nu vreau să fiu singură!
Să ne iubim de-acum, aşa cum nimeni n-a iubit!
Să fie ca şi când al nostru vis s-a-ndeplinit!

Simte-mă în piept şi-n gând şi fă-mă doar a ta!
Iubeşte-mă de-acum şi ai grijă de viaţa mea!
Dar este noapte iar şi eşti în al meu vis,
E visul meu frumos, cel mai frumos vis!
2010

Beatrice Lohmüller

TĂTICUL MEU

TĂTICUL MEU

E goală viaţa mea fără tine tată,
Te vreau lângă mine să mă ocroteşti!
Cine munceşte să avem pâine pe masă?
Cine îmi iartă greşelile copilăreşti?

Tu eşti sare şi piper şi zahăr,
Îmi porţi de grijă şi mă iubeşti,
Singură, mi-e teamă! Nu ştiu să mă apăr;
Pentru mine tată singur te trudeşti.

Cine-i fata tatii dacă nu sunt eu?
Pe cine ai iubi? Cu cine ai vorbi?
Cu cine te-ai mândri mai mereu?
Pentru cine te-ai trudi dacă eu nu aş fi?

Când sunt zile negre şi bani nu sunt,
La tine vin şi îţi cer ajutor!
De-atâtea greutăţi, eşti deja cărunt
Chinul acesta, la cer e strigător!

Cine a promis că va fi lângă mine
Şi uşa camerei mi-o va păzi
Şi nu va pleca de lângă mine
Când pe la mine un băiat va veni?

Tăticule, ai mâinile muncite;
Ai îndurat atâtea, bine să ne creşti!
Să nu vină ziua când vei pleca din lume!
Nu vreau tată, să mă părăseşti!
2011

Beatrice Lohmüller

TĂCEREA TA

TĂCEREA TA

Mă-ntreb mereu de ce taci tu fiinţă ciudată
Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată;
E greu un chip să uiţi, închizându-ţi ochii,
Ieri, a te-ndepărta vroiai şi azi, din nou te-apropii.

Nu te juca cu sufletul copilului, ce-n inocenţa lui
Nu ţi-a cerut nimic, nu te-a rugat să te supui;
Şi tăcerea-i un răspuns, dar unul dureros,
Nu vreau să te uit, dar nici de-aş vrea, nu pot.

Mă lasă să-mi fac jocul! Lasă-mă să te iubesc!
Nu mă respinge iar! Nu vrei să te iubesc?
Atunci, spune-mi că renunţi! Ori, că vei lupta!
Tăcerea mă distruge, şi e doar vina ta.
2008

Beatrice Lohmüller

SUMMER

SUMMER

Summer brings billions of light,
And at night, fireflies play in dance,
As of all, it’s the most beautiful night,
For children, summer is a chance.

But who does not like summer? The water’s warm…
And who does not love starry night?
You look great chariot in the sky, and the small
Hundreds stars appearing suddenly, in the right.

Bloody moon watching over the waters,
In Danube Delta, gulls cool a bit;
We seeing beauty, and become better,
Stars are watching, if they have to sleep

2012.

Beatrice Lohmüller

SEARA DE CRĂCIUN

SEARA DE CRĂCIUN

Afară ninge mai frumos,
Şi e mai frig decât aseară!
Copiii cântă lui Cristos
Căci e Crăciunul iară.

Cu câtă dragoste-i ascult
Şi Dumnezeu i-Ascultă!
Cu gând curat în pat mă culc,
Şi ei la fel se culcă.

Isus Se naşte astă seară
În sufletele noastre!
Şi îngerii din cer, de-afară,
Veghează-anoastre case.

Prin somn aud colind ceresc
Şi-aud cum arde focul,
Azi îngerii din cer vestesc-
Vine Mântuitorul!

În case brazi împodobiţi
Privesc la cer, la nouri,
Copiii dorm mai liniştiţi,
În zori, deschid cadouri.
2013

Beatrice Lohmüller

SCUMPĂ CASĂ

SCUMPĂ CASĂ

Ce monoton; câtă linişte şi câtă amăgire;
Singur mă culc, mă trezesc, şi nu eşti lângă mine!
Ah! Ce dor m-a cuprins, şi ce durere sufletească,
Totul e pustiu, şi fără tine-i goală-a noastră casă.

Stau la fereastră în speranţa că am să te zăresc,
Geamul e opac şi prin el nu pot pe tine să te privesc;
Şi până azi, toate lucrurile parcă s-au şi învechit
De când pe la casa noastră tu nu ai mai venit.

De ce atâta linişte în zadar, şi de ce atâta haos?
Toate s-au oprit în loc, şi timpul este în repaos;
Ce dezamăgire şi ce păcat că nu mai vrei să vii!
Neîntorcându-te, pe mine mă vei dezamăgi.

Flori de mucegai au făcut pereţii camerei în care-
Demult, ne iubeam dar ah! Mai contează oare?
Ce stricăciune! O, casă veche! Scârţâie podeaua ta;
Spune-mi tu dacă va reveni vreodată iubirea mea!

Porţelan ciobit, căzut şi prăfuit de atâţia ani
Ştiu că nu s-a meritat să dau pe tine bani;
Aşa cum n-ar fi trebuit să trec pe-acasă acum,
Căci de la plecarea noastră, n-a rămas nimic bun.

Închid în urma mea uşa de lemn scârţâitoare,
Şi tristă mă întreb cine-o va mai deschide oare?
El a plecat atunci în grabă, şi a uitat adresa ta!
Dar eu, poate am să te revăd odată, casa mea!
2011

Beatrice Lohmüller

RENAISSANCE

RENAISSANCE

În inima pădurii, copacii sunt iar verzi
Iarba are miros proaspăt, ameţitor,
Totul e frumos, ce minunăţie! Vezi?
Dar ce păcat fiindcă este trecător!

Adăpost îşi are acolo o căprioară
Acolo, în frunzişul des şi mai ferit;
Se bucură natura că este primăvară
Culorile sunt vii, totul e-nflorit!

Colo-n luminiş zboară libelule
Şi multe vietăţi micuţe, drăgălaşe,
Frigul este-nchis departe în celule,
Acum că este cald, toate sunt voioase!

Sub soarele călduţ al lunii mai
Macii înfloriţi se leagănă alene;
Să priveşti natura, ai tot mai vrea să stai,
Să simţi cum bucuria pătrunde până-n vene.

Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie
De-atâta zbor şi drum a cam obosit!
Dar nu-i prea lung popasul, el ştie-
Cât de puţine zile are de trăit.
2012

Beatrice Lohmüller

RĂMÂI CU MINE

RĂMÂI CU MINE

Rămâi cu mine în această zi!
Mâine ştiu că pleci şi nu mai vii;
Fără tine dragoste nu pot să trăiesc
De chin şi de amar, eu mă prăpădesc.

Zilele sunt negre, nopţile-s pustii,
Îmi e dor de tine, aş vrea să o ştii.
Clipele ce trec măsoară despărţirea
Întoarce-te şi redă-mi fericirea!

Departe eşti de mine şi vei fi mereu.
E tristă viaţa mea şi totul e mai greu.
În timpul fără tine mi-am pierdut speranţa,
Şi viaţa mea şi-a vândut importanţa.

Cum stelele se sting, cum soarele apune,
Aşa, cândva iubite uita-voi al tău nume;
Şi am să uit şi clipa când te-am cunoscut
Voi şterge sentimentele ce le-am avut.
2006

Beatrice Lohmüller

PRIMĂVARA

PRIMĂVARA

Primăvara a sosit
Vremea s-a mai încălzit;
Se-ntorc acasă rândunele,
Căldura o aduc cu ele.
Adie-un vânt de primăvară
Ce frumos e azi afară!
Natura iar a înverzit,
Pomii toţi au înflorit.
Pe câmpie-s mieluşei
Ciobânaşu-i lângă ei;
La doi paşi un câine mare
Doarme tolănit sub soare.
Sus pe ramul înflorit,
Dintr-un cuib mai învechit,
Cântă două păsărele
Primăvara o vestesc şi ele!
Copilaşii aleargă veseli iar,
Strigă mamele-n zadar!
Ei sunt tare fericiţi
Că cerul este îsorit.
Floricele sunt prin iarbă
Ghioceii din zăpadă-
Se-ncălzesc acum la soare,
Vara vine, frigul dispare!
2011

Beatrice Lohmüller

PENTRU TOTDEAUNA

PENTRU TOTDEAUNA

Te voi iubi mereu, şi dacă mori
Voi veni la mormântul tău;
Un trandafir şi o lacrimă
Pentru tine le voi aduce eu.
Cât ai trăit pe-acest pământ
De mine-ai fost departe;
Ce spun acum, tu nu uita nicicând!
Nici moartea nu ne desparte!
Voi veni la al tău mormânt
Să-mi plâng de-acum tristeţea,
Şi-aşa vei fi aproape când
Eu am să-mi plăng durerea.
Şi am să te răzbun iubire scumpă!
Eu ştiu în ce chinuri te-au ţinut.
Păcat de prietenia dispărută
Din inima celor care te-au vândut.
Apoi, am să revin la tine,
Cu capul greu, căzut pe criptă,
Voi veghea asupra ta;
Să ştii mereu că a ta iubită
Nu te părăseşte-aşa!
De nu voi rezista durerii
Ce-n lipsa ta o voi simţi,
Voi muri în taina serii
Acolo jos, ne-om întâlni!
Căci „din ţărână ne-am născut”,
„Şi în ţărână noi ajungem”!
Vom pierde tot ce am avut
În zadar de-acum mai plângem.
Când nu mai eşti, eu nu mai sunt;
Nimic nu mai contează, ştii-
Dar cât mai sunt pe-acest pământ
Mereu, mereu, te voi iubi!
2009

Beatrice Lohmüller

ORICUM, NU PIERD NIMIC

ORICUM, NU PIERD NIMIC

Nu cred că pierd ceva dacă te iubesc o viaţă
Şi nici dacă doar pentru tine aş trăi,
Nu voi regreta absolut nimic, chiar dacă
Până la sfârşit, tu nu mă vei iubi.

Doar o viaţă am, ca tine, şi vreau să te păstrez.
Minutul ce l-aş pierde, ce-ar putea s-ofere?
Nu vreau să treacă timpul fără să visez!
Şi-n anii mei de viaţă oricum nu fac avere!

Şi altfel de-ar fi, ce fac eu cu-averea?
Căci sicriul meu va fi doar de o persoană
Şi nu voi lua cu mine soarele sau luna,
Cum să iau atunci bani, avere, casă?

Sau poate voi vorbi să am sicriu mai mare
Să încăpem noi doi, şi un buchet de flori,
Îmi doresc cu grijă în groapă să ne lase!
Să ni se scrie cripta în multe vii culori!

Sper să nu plângă nimeni că n-am lăsat nimic!
Ce să fi lăsat? Nici de luat n-am luat;
Nu că n-aş fi vrut, dar nu aveam nimic,
Aşa cum m-am născut, aşa m-au îngropat!

Acolo unde merg nu-mi trebuie nimic;
Nici casă, nici maşină, poate nici iubire;
De rău de m-ar vorbi, din morţi eu mă ridic!
Iar ei se vor sfii de mine, de tine...

Dar nu voi bântui să sperii lumea toată
Să ni se facă slujbe cu preoţi, lumânări?
De teamă să dezgroape adânca noastră groapă?
Şi-apoi ca din nimic, porni-vor căutări?

Nu; după o viaţă amară şi plină de chin
Să n-aibă osul meu nici în groapă pace?
Să mă dezgroape alţii aşa din senin?
Şi fără de regret, la loc ei să mă bage?

Ce gust amar îmi lasă aceste gânduri rele
Şi ce m-aş răzbuna, de-ar fi adevărat!
Şi poate şi groparii accepta-vor mite
Şi în al meu loc plătit, altul va fi-ngropat.

Aş face poate multe să o duc mai bine
Să mă bucur şi eu de pământul roditor,
Te rog cu disperare! Dă-mi ceva şi mie!
Să las ceva în urmă atunci când am să mor!
2012

Beatrice Lohmüller

O VINO!

O VINO!

O, vino dragul meu la mine!
Vino şi rămâi cu mine!
Căci sufletul mi-e chinuit
Ca şi toamna, ruginit.

Atât de mult chin si aşa de mult dor
Şi multe amintiri mă posed uşor,
Vino-n al meu suflet şi fă primăvară!
Învaţă-mă să sper, este prima oară.

Eu am uitat să râd, să cred şi să iubesc
Şi fără tine viaţa nu vreau să o trăiesc;
E toamnă-n al meu suflet, frunzele-au căzut,
De nu mă-nşel iubire, cred că te-am pierdut.

Hai la mine! Mă trezeşte! Arată-mi fericirea!
Învaţă-mă iubind! Aă ştiu ce e iubirea,
Iar noaptea cănd dorm, tu stai şi mă veghează
Spune-mi că mă iubeşti, acum ultima oară.
2007

Beatrice Lohmüller