FILM SAU DESTIN?
Și nu mai cad petale
din cer
Dar eu mai cred în
vis, eu încă mai sper;
Și chiar dacă drumul e acoperit cu
spini,
Voi păși ca printre florile
de crin.
Și încă o dată cu încredere
afirm
Că avem cu toții un anume destin;
Nu vreau să schimb de-acum nimic,
Când iar am să cad, la fel –mă ridic!
Azi nu mai e cerul
albastru senin
Dar când în sus
privesc mereu îmi revin;
Și printre nori -un
soare apare,
Tristețea mea din nou
dispare.
Nu trăim în
filme dar viața-i un film,
Telespectatorii din
plâns nu-și revin;
Ce film, ce viață, ce tragedie!
E cel mai bun scenariu din lume!
Lohmüller Beatrice
27 iunie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu