Nu cred că pierd ceva dacă te iubesc o viaţă
Şi nici dacă doar pentru tine aş trăi,
Nu voi regreta absolut nimic, chiar dacă
Până la sfârşit, tu nu mă vei iubi.
Doar o viaţă am, ca tine, şi vreau să te păstrez.
Minutul ce l-aş pierde, ce-ar putea s-ofere?
Nu vreau să treacă timpul fără să visez!
Şi-n anii mei de viaţă oricum nu fac avere!
Şi altfel de-ar fi, ce fac eu cu-averea?
Căci sicriul meu va fi doar de o persoană
Şi nu voi lua cu mine soarele sau luna,
Cum să iau atunci bani, avere, casă?
Sau poate voi vorbi să am sicriu mai mare
Să încăpem noi doi, şi un buchet de flori,
Îmi doresc cu grijă în groapă să ne lase!
Să ni se scrie cripta în multe vii culori!
Sper să nu plângă nimeni că n-am lăsat nimic!
Ce să fi lăsat? Nici de luat n-am luat;
Nu că n-aş fi vrut, dar nu aveam nimic,
Aşa cum m-am născut, aşa m-au îngropat!
Acolo unde merg nu-mi trebuie nimic;
Nici casă, nici maşină, poate nici iubire;
De rău de m-ar vorbi, din morţi eu mă ridic!
Iar ei se vor sfii de mine, de tine...
Dar nu voi bântui să sperii lumea toată
Să ni se facă slujbe cu preoţi, lumânări?
De teamă să dezgroape adânca noastră groapă?
Şi-apoi ca din nimic, porni-vor căutări?
Nu; după o viaţă amară şi plină de chin
Să n-aibă osul meu nici în groapă pace?
Să mă dezgroape alţii aşa din senin?
Şi fără de regret, la loc ei să mă bage?
Ce gust amar îmi lasă aceste gânduri rele
Şi ce m-aş răzbuna, de-ar fi adevărat!
Şi poate şi groparii accepta-vor mite
Şi în al meu loc plătit, altul va fi-ngropat.
Aş face poate multe să o duc mai bine
Să mă bucur şi eu de pământul roditor,
Te rog cu disperare! Dă-mi ceva şi mie!
Să las ceva în urmă atunci când am să mor!
2012
Şi nici dacă doar pentru tine aş trăi,
Nu voi regreta absolut nimic, chiar dacă
Până la sfârşit, tu nu mă vei iubi.
Doar o viaţă am, ca tine, şi vreau să te păstrez.
Minutul ce l-aş pierde, ce-ar putea s-ofere?
Nu vreau să treacă timpul fără să visez!
Şi-n anii mei de viaţă oricum nu fac avere!
Şi altfel de-ar fi, ce fac eu cu-averea?
Căci sicriul meu va fi doar de o persoană
Şi nu voi lua cu mine soarele sau luna,
Cum să iau atunci bani, avere, casă?
Sau poate voi vorbi să am sicriu mai mare
Să încăpem noi doi, şi un buchet de flori,
Îmi doresc cu grijă în groapă să ne lase!
Să ni se scrie cripta în multe vii culori!
Sper să nu plângă nimeni că n-am lăsat nimic!
Ce să fi lăsat? Nici de luat n-am luat;
Nu că n-aş fi vrut, dar nu aveam nimic,
Aşa cum m-am născut, aşa m-au îngropat!
Acolo unde merg nu-mi trebuie nimic;
Nici casă, nici maşină, poate nici iubire;
De rău de m-ar vorbi, din morţi eu mă ridic!
Iar ei se vor sfii de mine, de tine...
Dar nu voi bântui să sperii lumea toată
Să ni se facă slujbe cu preoţi, lumânări?
De teamă să dezgroape adânca noastră groapă?
Şi-apoi ca din nimic, porni-vor căutări?
Nu; după o viaţă amară şi plină de chin
Să n-aibă osul meu nici în groapă pace?
Să mă dezgroape alţii aşa din senin?
Şi fără de regret, la loc ei să mă bage?
Ce gust amar îmi lasă aceste gânduri rele
Şi ce m-aş răzbuna, de-ar fi adevărat!
Şi poate şi groparii accepta-vor mite
Şi în al meu loc plătit, altul va fi-ngropat.
Aş face poate multe să o duc mai bine
Să mă bucur şi eu de pământul roditor,
Te rog cu disperare! Dă-mi ceva şi mie!
Să las ceva în urmă atunci când am să mor!
2012
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu