miercuri, 20 noiembrie 2013

RENAISSANCE









În inima pădurii, copacii sunt iar verzi
Iarba are miros proaspăt, ameţitor,
Totul e frumos, ce minunăţie! Vezi?
Dar ce păcat fiindcă este trecător!

Adăpost îşi are acolo o căprioară
Acolo, în frunzişul des şi mai ferit;
Se bucură natura că este primăvară
Culorile sunt vii, totul e-nflorit!

Colo-n luminiş zboară libelule
Şi multe vietăţi micuţe, drăgălaşe,
Frigul este-nchis departe în celule,
Acum că este cald, toate sunt voioase!

Sub soarele călduţ al lunii mai
Macii înfloriţi se leagănă alene;
Să priveşti natura, ai tot mai vrea să stai,
Să simţi cum bucuria pătrunde până-n vene.

Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie
De-atâta zbor şi drum a cam obosit!
Dar nu-i prea lung popasul, el ştie-
Cât de puţine zile are de trăit.
2012



Beatrice Lohmüller

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu