Mă-ntreb mereu de ce taci tu fiinţă ciudată
Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată;
E greu un chip să uiţi, închizându-ţi ochii,
Ieri, a te-ndepărta vroiai şi azi, din nou te-apropii.
Nu te juca cu sufletul copilului, ce-n inocenţa lui
Nu ţi-a cerut nimic, nu te-a rugat să te supui;
Şi tăcerea-i un răspuns, dar unul dureros,
Nu vreau să te uit, dar nici de-aş vrea, nu pot.
Mă lasă să-mi fac jocul! Lasă-mă să te iubesc!
Nu mă respinge iar! Nu vrei să te iubesc?
Atunci, spune-mi că renunţi! Ori, că vei lupta!
Tăcerea mă distruge, şi e doar vina ta.
2008
Încerc să te uit, dar n-am să pot niciodată;
E greu un chip să uiţi, închizându-ţi ochii,
Ieri, a te-ndepărta vroiai şi azi, din nou te-apropii.
Nu te juca cu sufletul copilului, ce-n inocenţa lui
Nu ţi-a cerut nimic, nu te-a rugat să te supui;
Şi tăcerea-i un răspuns, dar unul dureros,
Nu vreau să te uit, dar nici de-aş vrea, nu pot.
Mă lasă să-mi fac jocul! Lasă-mă să te iubesc!
Nu mă respinge iar! Nu vrei să te iubesc?
Atunci, spune-mi că renunţi! Ori, că vei lupta!
Tăcerea mă distruge, şi e doar vina ta.
2008
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu