ANII TREC PREA REPEDE
Anii trec atât de repede încât nu pot ţine pasul cu
ei;
Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă,
Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi
Şi vedem cum viitorul, trecutul ni-l îneacă.
Uneori mă simt pierdut, lipsit de vlagă, obosit!
Dar nu-mi pot descătuşa nici inima, nici mâinile!
Şi mai mereu cu multe probleme mă văd pricopsit
Şi după atâtea lovituri, nici nu-mi ştiu rănile.
Anii trec dar eu nu am un scop; nu mă simt împlinit!
Ieri am pierdut, azi mă strofoc, şi mâine greşesc.
Copilăria mea s-a dus dar încă n-am realizat nimic!
Un lucru frumos -este că orice-ar fi pot să iubesc!
2012
Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă,
Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi
Şi vedem cum viitorul, trecutul ni-l îneacă.
Uneori mă simt pierdut, lipsit de vlagă, obosit!
Dar nu-mi pot descătuşa nici inima, nici mâinile!
Şi mai mereu cu multe probleme mă văd pricopsit
Şi după atâtea lovituri, nici nu-mi ştiu rănile.
Anii trec dar eu nu am un scop; nu mă simt împlinit!
Ieri am pierdut, azi mă strofoc, şi mâine greşesc.
Copilăria mea s-a dus dar încă n-am realizat nimic!
Un lucru frumos -este că orice-ar fi pot să iubesc!
2012
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu