Privesc pe geam şi ce zăresc?
Totul e pustiu;
Copaci goi, fără de frunze
Ca ei aş vrea să fiu!
Degeaba am eu haine fine
Cănd fericire-a dispărut;
O duc şi rău, o duc şi bine,
Când vine primăvara, e un început.
Însă cănd iubirea, din viaţa mea dispare,
Mă pierd în întuneric şi-n necunoscut.
Mă simt ca şi natura, când iarna piere, moare,
Îmi doresc acum, să nu mă fi născut!
Copacul e uscat, dar vine primăvara!
Iubirea mea de-o viaţă, am pierdut-o eu;
Şi nu am să-mi revin nici dacă trece toamna,
Căci singur voi rămâne şi trist voi fi mereu.
2010
Totul e pustiu;
Copaci goi, fără de frunze
Ca ei aş vrea să fiu!
Degeaba am eu haine fine
Cănd fericire-a dispărut;
O duc şi rău, o duc şi bine,
Când vine primăvara, e un început.
Însă cănd iubirea, din viaţa mea dispare,
Mă pierd în întuneric şi-n necunoscut.
Mă simt ca şi natura, când iarna piere, moare,
Îmi doresc acum, să nu mă fi născut!
Copacul e uscat, dar vine primăvara!
Iubirea mea de-o viaţă, am pierdut-o eu;
Şi nu am să-mi revin nici dacă trece toamna,
Căci singur voi rămâne şi trist voi fi mereu.
2010
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu