Te privesc iubire noaptea când tu dormi
Şi mă întreb mereu cum de te-am găsit?
Că eşti aşa frumos şi te visez în somn,
Tu înger pământean, de unde ai venit?
Şi chipul tău frumos, mie-mi dă putere,
Şi zâmbetul tău unic, este preţios;
Când mă uit la tine, trupul meu te cere
Şi te doresc mai mult iubitul meu frumos.
Cine te-a lăsat cu oameni să trăieşti?
Cine te-a trimis pe-acest pământ mizer?
Te merit eu iubire? Tu mă preţuieşti!
Ştiu că lipseşte-un înger acolo sus în cer.
De ce rămâi aici cu noi să zăboveşti?
Când îngerii-şi au locul acolo, undeva
Şi nicidecum aici, nu vreau tu să trăieşti
Când văd ce greu îţi este, şi lumea este rea.
Dar cred că ai venit în această lume,
Să îţi încerci norocul făcându-ţi o iubită
Te-ai născut cândva şi ţi-au dat un nume,
Şi tocmai eu, cu tine sunt fericită.
Tu înger blond, cu ochi albaştri,
Cu pielea albă, ca spuma laptelui,
Cum te-ai născut tu, să nu mai vină alţii
Că nu eşti de-aici, să nu spui nimănui!
2010
Şi mă întreb mereu cum de te-am găsit?
Că eşti aşa frumos şi te visez în somn,
Tu înger pământean, de unde ai venit?
Şi chipul tău frumos, mie-mi dă putere,
Şi zâmbetul tău unic, este preţios;
Când mă uit la tine, trupul meu te cere
Şi te doresc mai mult iubitul meu frumos.
Cine te-a lăsat cu oameni să trăieşti?
Cine te-a trimis pe-acest pământ mizer?
Te merit eu iubire? Tu mă preţuieşti!
Ştiu că lipseşte-un înger acolo sus în cer.
De ce rămâi aici cu noi să zăboveşti?
Când îngerii-şi au locul acolo, undeva
Şi nicidecum aici, nu vreau tu să trăieşti
Când văd ce greu îţi este, şi lumea este rea.
Dar cred că ai venit în această lume,
Să îţi încerci norocul făcându-ţi o iubită
Te-ai născut cândva şi ţi-au dat un nume,
Şi tocmai eu, cu tine sunt fericită.
Tu înger blond, cu ochi albaştri,
Cu pielea albă, ca spuma laptelui,
Cum te-ai născut tu, să nu mai vină alţii
Că nu eşti de-aici, să nu spui nimănui!
2010
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu