A fost odată o fetiţă,
Ce mult prea repede-a crescut-
Din pantaloni şi din rochiţă;
Ca să mai glumească
Prea mare s-a făcut.
Şi a avut şi doi părinţi
Cum toată lumea are;
La număr ei erau în doi,
Ea n-are bani dar pe părinţi
Încă îi mai are.
Şi într-o zi s-a auzit
Că tatăl fetei s-a speriat,
Şi-a luat valiza şi-a fugit;
Fără prea multe cuvinte,
De ea s-a-ndepărtat.
Să ai copiii răi, e rău;
Şi n-ai nimic dacă nu-i ai.
Când altu' e mai bun c-altău
Copilu-ţi mare, fără s-amăn,
De-acum, s-a-ndepărtat!
2013
Ce mult prea repede-a crescut-
Din pantaloni şi din rochiţă;
Ca să mai glumească
Prea mare s-a făcut.
Şi a avut şi doi părinţi
Cum toată lumea are;
La număr ei erau în doi,
Ea n-are bani dar pe părinţi
Încă îi mai are.
Şi într-o zi s-a auzit
Că tatăl fetei s-a speriat,
Şi-a luat valiza şi-a fugit;
Fără prea multe cuvinte,
De ea s-a-ndepărtat.
Să ai copiii răi, e rău;
Şi n-ai nimic dacă nu-i ai.
Când altu' e mai bun c-altău
Copilu-ţi mare, fără s-amăn,
De-acum, s-a-ndepărtat!
2013
Beatrice Lohmüller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu